Resuscitarea filosofiei de la moarte

Liniste, va rog liniste… Ar fi trebuit sa fim mai vigilenti si sa manifestam un pic de compasiune pentru o cauza umana, cu toate ca poate ca nici nu s-ar merita…

In aceasta epoca ametitoare a omenirii, gindirea umana, trece prin cele mai acute faze de vicisitudine, stari psihice depresive, trecind prin inelul infernului de la inceputul existentei sale… Sau poate ca din contra s-ar afla intr-o faza de euforie, ca-n sfirsit scapa de paducherimea metafizici, asa cum o numea Petrea Tutea filosofia! Fireste, in dependent de cel care o gindeste. Dar pina la urma la fiece imormintare se tace si se poarta negru, chiar si atunci cind se curg lacrimi de bucurie.

E inutil sa mai repet ca eternul este doar Dumnezeu, iar efemer sunt toate celelalte lucruri. La un moment dat ce acestea s-au nascut, la un moment dat trebuie sa se descompuna.

Cu ceva mai bine de doua milenii a luat fiintare un fel de specie si mod al gindirii reflexive, filosofia. Nu doresc sa povestesc intreaga sa aventura istorica cu toate ispravile ei din timpul vietii sale, dar vreau sa trancanesc si sa mentionez faptul prezent al filosofiei, care se afla in stare de letargie si coma pe patul de moarte.

Filosofia a ajuns la finele existentei sale, probabil isi traeste ultimele clipe din viata ei de argat fidel si pios stapinului sau om. Pare a fi si evident faptul ca orce sluga credincioasa unui stapin, care si-a epuizat toata vlaga si puterile sale, storcindu-si pina si ultima sa picatura de seva, sa fie la un moment dat lovit cu ranga in cap si ingropat in spatele casei, pentru prososul si nulitatii ei. Prin rolul acestei nefericite victime, trece si filosofia in aceasta epoca a pragmatismului.

In anul 1921 filosofia a fost interntata de urgent in spital, in stare de coma, in urma unei lovituri fatale savirsita de Ludwig Wittgenstein, cu un Tractatus Logico-Philosophicus.

Dar se pare ca tentativa lui Wittgenstein si actul sau “criminal”, nu s-a savirsit pina la capat, intrucit filosofia se mai zbate intre viata si moarte timp de aproape un secol, dar aceasta doar datorita unei sustineri in viata prin mecanisme false, de catre cei care in cazul inexistentei acesteia, s-ar sinucide. Dar orce incercare de filosofare dupa aceasta lovitura data filosofiei, sunt doar niste incercari de resurscitarea ei la viata, prin diferite antibiotic banale, prin incercarea de formularea unor noi intrebari filosofice stupide, prin niste speculatii lipsite pina la urma de orce sens si fundament credibil.

Wittgenstein a formulat destul de clar, ca incercarea cunoasterii ontologice a structurii lumei, este dependent de forma si structura limbajului, insa aceasta din urma, a fost construit pentru alte functii si necesitati umane, decit pentru cunoasterea metafizica. Limbajul a fost construit pe realitati empirici, iar propozitiile cu sens sunt doar acele propozitii, care pot avea un corespondent in natura empirica, in urma caruia aceasta pot fi supuse unei verificari pentru determinarea gradului de valabilitate al acestuia adica adevarat sau fals. Limbajul a fost construit de catre om, in urma necesitatii fundamentale si necesare de supravetuire in aceasta lume materiala, dar n-a fost construit pentru cunoasterea transcendenta. Caci in dependenta de forma si structura limbajului, noi avem acces la realitate precum si gradul de cunoastere al acestuia, de exemplu pentru un primitv care nu poseda limbajul calculatorului, pentru el calculator va fi doar un ceva indefinibil, un simplu obiect necunoscut, deci lumea calculatorului va fi pentru el ceva inaccesibil, pe cind un hacker ce cunoaste in totalitate limbajul calculatorului, acestuia i se prezinta ca o intreaga realitate cognitive si accesibila.

Insa omul in genera nu poseda un limbaj cu o structura si forma, ce ar fi adecvat sau correspondent lumei transcendente sau metafizice.

In cele din urma propozitiile filosofice (filosofia ca metafizica) sunt propozitii fara sens.

“Metoda corectă a filosofiei ar fi propriu-zis aceasta: a nu spune nimic altceva decat ceea ce se

poate spune, deci propoziţii ale ştiinţelor naturii – deci ceva ce nu are de a face cu filosofia – şi

apoi, intotdeauna cand un altul ar vrea să spună ceva metafizic să i se demonstreze că nu a dat

nici o semnificaţie semnelor respective din propoziţiile sale.”

Cu toate ca Wittgenstein nu ucide si conceptul de filosofie, dar ii remodeleaza continutul si-i atribuie o alta functie si semnificatie, anume cea de verificare si clarificare a limbajului si a propozitiilor, ea nu mai este o doctrina si o activitate. Dar filosofia in sensul traditional este ucis.

In cele din urma voi adauga, ca omul ca atare n-are nici-un fel de ratiune de genul la care apela Hegel, ca un mijloc ce ofera posibilitatea de cunoasterea a necesarului, universalului si a obiectivului. Ratiunea umana isi are doar functia, de crearea de mijloace pentru supravetuirea umana, in sensul pe care il ofera mitului Prometeu, dar nu cea de cautarea esentelor metafizice. Ratiunea este in stare sa construeasca o cladire din caramizi, dar nu si sisteme metafizice din propozitii, concepte sau categorii filosofice.

Astazi nu mai putem numi o filosofie, cu un alt sens decit metafizica, caci de faptele empirice si fenomene se ocupa stiinta, pe cind acestea ceva mai devreme era si-n studiul filosofiei. Acum acest teritoriu a fost privatizat in totalitate de catre stiinta incepind cu sec. XVII-XVIII-lea.

Defapt soarta insasi a filosofiei pe parcusul istoriei a fost una dramatica. Incepind chiar din zorii aparitiei sale in antichitate, aceasta primeste o prima critica din partea scepticilor, apoi sufera inchizitiile si strangularile religioase, mai tirziu fiind parazitata si jefuita de stiinta, si-n cele din urma se ridica Wittgenstein ca un monstru si savirseste lovitura finala, urmat de toti partizanii acestuia din filosofia analitica.

Deci filosofia nu mai are nici-o sansa de a mai supravetui sau de a exista in maniera in care a existat pina acum, toate sansele sale de utilitate cognitive au fost spulberate de catre traditia analitica, astfel cum o incepuse Russel si Wittgenstein, sensul existentei sale s-a evaporat, si-a realizat rostul si a incercat sa dea tot ce poate mai bun. Evident a fost de o utilitate incontestabila pentru insasi existent umana, dar acum a fost golit de continutul sau de catre stiinta, precum filosofia a golit continutul mitologiilor antice. Am putea face oare careva viziuni profetice ca in viitor insasi stiinta va fi golita si negate de cadre un alt mod de gindire mult superioar? Lasam raspunsul generatiilor viitoare.

Acuma mai incearca nostalgicii filosofi, de a mai sustine filosofia in viata, dar din nefericire acestia mai sunt niste optimisti naivi…

N-au nici-o sansa… Sapati groapa, zugraviti monumentu, aduceti flori… Un minut de reculegere va rog…