Totul e spoiala... (fragment)

In timp ce aud vecini de la etajul superior urlete si cioburi de farfurii, un alt biet indivit dintr-un colt al lumii nenorocit de soarta sa, mai scrie inca o utopie de etica despre inaltele valori si moravuri umane, asa precum s-au mai scris de mai bine de doua milenii incoace.

In acest moment, intr-o scoala din Belgrad, la o ora de educatie civica, o profesoara isi rupe glandele vocale si aruncind cu scaunul intr-un elev, precum ca acesta n-a inteles codurile de etica ale societatii.

Concomintent nepotul meu de 3 ani manipuleaza constient parintii lui prin isterii psihice, pentru a-si obtine jucaria mult dorita.

Un prieten in acest moment isi croieste pinza sa, in jurul unei victime ce e blinda, pura si nevinovata in timp ce aceasta savureaza inghetata oferita de catre acesta cu mult venin. Evident, mia declarat ca el isi are careva instincte care isi cer satisfacute, restul nimic nu mai conteaza.

Citesc acuma intr-un ziar, discursul unui magnat si demagog, un sobolan din clasa politica, care acesta vorbeste poporului despre pacea eterna, despre norme etice si de drept, despre libertati si egalitati, in numele idealurilor si valorilor umane. Cit de banal dar tocmai politicieni par a fi cei mai “umanisti”!

In fine, in fiece zi, fiecare din noi, asista sau participa in mod direct la realizarea acestor scheme si manifestari sociale care par a fi umane, dar in spatele lor egocentrismul manevreaza din plin cu cruzime, perversitate, mosntruozitate si rautate.

Cu toti stim a ne zimbi frumos, cu toti stim sa ne salutam printr-o stringere de miini ca pe un semn al respectului, al intelegerii sau al pacii. Fiecare ne uram unui altuia o zi buna, stim fiecare din noi sa ne surpindem placut prin surpize etc., dar toate acestea isi au pretul lor, care este unul violent prin spate. Iti zimbesc, caci am nevoie de tine ca sa fii sclavul meu, iti string mina, pentru a-mi asigura supravetuirea mea prin tine in aceasta societate salbatica si cruda. Iti urez o zi buna, ca sa nu fiu blestemat de tine. Iti ofer surpize pentru a nu-ti da seama, ca imi satisfaci nevoile mele personale. Suntem foarte receptivi la o vorba blinda, dar tot atit de naivi ca aceste a fost adresat noua.

Nu dorim sa ne recunoastem fiecare din noi, adevarata natura umana, poate ca nici noi nu prea suntem constienti de aceasta, insa inconstientul isi dicteaza propria-i lege.

Intrebarea survine, omul este rau din esenta sa naturala sau societate il modeleaza astfel? Nu voi merge pe pozitii extremiste sau/sau. Societatea e rea, pentru ca natura omului de a fi e rea, iar omul este rau, nu dora dupa natura sa, dar si dupa modelarea societatii.

Societatea, o da societatea acea structura colectiva, care este elogiata pentru forma si continutul sau in numele idealului uman, o structura colectiva ce se uneste in numele binelui si al vietii comune.

Acea entitate care cica ne umanizeaza, care ne imprima structurile valorice culturale, normative si morale in scopul formarii asa numitei finite umane ce poseda o anumita personalitate conform normelor sociale. Dar de ce sa nu ambandonam aceasta pozitie optimista si sa privim sub o alta natura esenta sociala?

Or fie ele si aceste caracteristici, dar aceastea trec doar numai pe planul secund, care defapt aceasta este doar o formalizare si o conventie stabilita necesara, ce s-ar opune entropiei sociale. Doar sub acest aspect este necesar acest umanism, cu toate ca aceasta este creat in mod artificial. Insa natura si esenta acestuia e dincolo de aceasta masca umana. Aceasta esenta se contine in caracterul sau salbatic si animalic, in instinctele sale de supravetuire si cele sexuale, vrem sau nu dar Freud avea dreptate intr-o anumita masura.

Umanismul se naste ca atare din animalism, totusi un termen destul de dragut. Pe acelasi segment de raport, caracterul altruist naste din caracterul egoist. Natura primitiva a omului se gindeste doar pe sine, in calitate de centru al lumii, cele doua instincte se cer satisfacute, restul nimic nu mai conteaza.

Ei bine animalul e privilegiat dupa insasi natura sa, iar haita salbatica de animale nu se reuneste in numele unui “animalism” social cu valori etice si idealuri. Haita lor este clara si discrete, fara nici-un carcter de spoiala sau lucruri artificial produse, supravetuirea fiecaruia in mod individual al fiecaruia prin prisma colectivului si nimic altceva. Evident ca natura umana mai presupune altceva, acel component al culturii, dar aceasta déjà tine de alte forme si explicatii psihice, la care aici nu ne oprim. Deci din acelasi instinct de supravetuire s-a nascut si societatea insasi, evident ca se recunoaste aceasta functie de supravetuire in comun, dar nu se recunoaste care este natura reala a acestuia egoistica.

Mai trebuie sa recunoastem faptul ca altruismul ar fi imposibil fara exista egoismului, iar acest altruism se poate desfasura chiar la nivel inconstient, in care subiectul nici nu realizeaza ca o face din egoism. Eu iti ofer ceva numai in masura in care voi primi ceva inapoi. Daca nu primesc un raspuns inapoi, iti zic la revedere fiinta sociala inutila ce esti. Darul, este cica tocmai acel ceva, care nu asteapta nimic inapoi, dar tocmai darul cauta sa fie cumva recompensat prin ceva. Si acel ceva, este acel “multumesc” mult asteptat. Iar acest multumesc il primesti ca pe o lauda adusa tie, ce duce spre gloria ta, prin care te preamaresti in fata persoanei respective. Vrei sa triumfezi si sa te preamaresti in fata cuiva? Fii altruist…

Nu doresc sa vorbesc despre altruismul religios, aceasta presupune un altruism de o alta natura, sigur unul mult mai sanatos. Dar daca pina la urma si aceasta o facem dintr-o datorie morala in fata lui Dumnezeu pentru salvarea nu a trupurilor noastre ca in cazul supravetuirii, dar salvarea sufletelor noastre. Deci se modifica scopul salvarii, se modifica si natura altruismului si in general a ceea ce numim noi starea de bine a oamenilor sau bunatatea in genere.

... ... ...

Si daca totusi un individ cauta sa fuga de aceasta mizerabilitate sociale, de aceste masti superficiale, de acesta ipocrizie umana ce acopera in exterior natura in alb, fata neagra a interiorului, el oricum este condamnat in aceasta societate sa fie la fel de mizerabil ca si restul, caci natura sociala umana este una rea dupa legile ei, in cazul in care iti transformi legile tale, tu nu mai esti compatibil societatii date, din care motiv esti expulzat din societate sau anihilat.