Patologia societatii moldovenesti

Societatea moldoveneasca are grave orintari “spatiale” in ceea ce priveste indentificarea problemelor esentale in patologiile econimico-socio-culturale, e ceva de genul cind ii zici unui medic ca ai dureri in stomac, dar el iti face operatie la creier, dar durerile din stomac nu inceteaza, dar el continua operatiile in creier. Dar medicul prost are o logica destul de evidenta, creierul este centrul de comanda al intregului organism, prin urmare rezolvarea patologiilor se face prin creier… Este analogic cu ceea ce considera societatea moldoveneasca, ca toate problem statului nostru, se afla in nucleul politic. Astfel elita politica se face vinovata de toata mizeria din tara, de saracie, de somaj, de educatie proasta, de spitale ruinate, de cultura mediocra etc. Dar cel mai stupid moment este ca speranta moldovenilor se reaprinde o data la patru ani atunci cind se apropie alegerile parlamentare. Si politicieni la rindul lor, mizind pe naivitatea profunda a societatii in credinta faptului ca patologia principala in problemele statului se afla in nucleul politic, se declara zeitati atotputernice, capabile ca in cel mai scurt timp sa instaleze raiul pe acest plai mioritic. Atita timp cit v-a exista aceasta credinta bolnava, atita timp va promit ca societatea moldoveneasca v-a inota in toata mocirla si mizeria in care se afla. Conducerea de virf a statului are practic o functie simbolica de organizarea societatii, trasind doar careva vectori generali de evolutie a societatii, reglemetind citeva legi etc. In societatea noastre legile nu functioneaza nu pentru faptul ca sunt proaste, dar pentru faptul ca de ele beneficiaza o seama de cetateni pofighisti si iresponsabili. In occident sau in alt caz concret in Israel, sa se institue si cele mai proaste legi, atunci poporul israelit isi v-a mentine bunastarea sociala...
In una din articolele mele recente in care am abordat societatea moldoveneasca prin prisma sinergeticii (articolul v-a fi publicat mai tirziu in alta sursa), am indentificat una din problem esentiale ce provoaca toate patologiile sociale, anume lipsa de autoorganizare, dar nu de organizare (functia statului). Iar lipsa autoorganizarii in aceasta societate se datoreaza in lipsa cooperarii sinergetice a agentilor sau a elementelor ce compun sistemul social. Insa lipsa cooperari intre agenti, adica intre membrii societatii, se datoreaza pe caracterul profund individualist a moldoveanului. Insa care este cauza ce provoaca individualismul in caracterul moldoveanului ? Aceasta este problema pe care ne preocupa.
In fond moldoveanul este cazut in lantul unui cerc vicios, caci cu cit nivelul de trai este mai scazut, cu atit individul este mai individualist si cu cit indivdul este mai individualist, cu atit nivelul de trai a societatii v-a fi mai scazut. Iesirea din acest cerc vicios, este posibil numai printr-o jertfire comuna, absolut comuna a unor interese si ambitii de moment a citorva generatii.
In ce mod nivelul de trai al unei societati, afecteaza cresterea individualitatii ? Individualismul este profund legat de egoism, sau este generat de acesta in prima istanta. Egoismul este direct proportional cu nivelul pericolului de moarte, sau invers proportional cu sansele de supravetuire, adica cu cit sansele de supravetuire sunt minime, cu atit egoismul si individualismul creste. Omul are acest instinct al autoconservarii, adica tendinta de a exista in viata. Din momentul in care viata lui ii este in pericol, individul uita de orce norma socio-morala si de solidaritate colectiva, el devine un animal salbatic capabil sa-si manince chiar si copii sau parintii, foametea din ’46 a demonstrat acest lucru. Aici egoisumul si individualismul creste in intensitate maxima, atingind cel mai inalt apogeu posibil, sensul este supravetuirea mea, imi este paralel de familie sau prieteni, in special de societate. In rare cazuri idealiste se intimpla cind cineva se sacrifica pentru existenta altuia, dar aceste ipostaze mai des sunt intilnite in filme, ceea ce creaza o iluzie generala asupra moralitatii omului ca fiind unul umanistic.
Si din momentul in care in Moldova nu se traeste, dar se supravetueste, aceasta stare, alimenteaza egoismul, prin urmare individualismul si lupta pentru supravetuire, iar in cadrul unei lupte nu se tine cont nici de moralitate, nici de dreptate, nici de solidaritate etc., pentru ca in joc este pusa viata mea. Imi este paralel de starea vecinului, de sistemul educational si cel medical, de institutiile de arta si cultura, de functionare altor institutii publice, imi este indiferent de lege, imi este indiferent ca pentru nerespectarea acesteia, consecintele vor fi suportate de societatea in ansamblu, caci in viata mea imi este amenintata de saracie si moarte, pina la urma eu vreau sa supravetuesc si-mi este pofic de restul, este clar ?
Autoorganizarea unor colectivitati, cere ca indivizii ce participa la ea sa-si sacrifice timpul personal, caci autoorganizarea include un proces foarte dinamic. Insa pentru un moldovean timpul este egal cu sansele de supravetuire, el calculeaza ca fiecare timp de munca pe care o realizeaza sa fie absolut remunerata, el nu realizeaza absolut nimic, daca nu-l vizeaza o remunerare sau careva interese strict personale. Insa in cazul in care daca cetateanul este asigurat material, ce-l costa o colaborare cu semenii sai in vederea solutionarii unor probleme straine ce nu-l vizeaza, dar care ii vor fiza neaparat pe urmasii acestora. Insa moldoveanu nu, el abea isi asigura timpul sau pentru supravetuirea de azi pe miine, dar nu inca sa-l preocupe alte probleme ale societatii. Aici este manifestarea maxima a individualismului, aici este stoparea oricai cooperari sinergetice de viitor. In aceasta societate se formeaza doar mici grupuri de familie de la cumatri si nanasi, pe care ii preocupa doar asigurarea vietii proprii. Insa intr-o societate nu v-a exista nicioadata, absolut niciodata atita timp cit nivelul cooperari nu v-a depasi nivelul unor grupuri de familie, cooperarea se realizeaza la nivel national, aici este nevoie de existenta unei constiinte a colectivitatii, insa in cazul moldoveanului este prezenta doar constiinta individualitatii.
Prin urmare individualitatea este alimentata de saracie, iar saracia este alimentate de individualitate. Aici este vorba de jertfirea intereselor strict personale, chiar pentru pretul mortii sau in cel mai bun caz o viata mizera. Dar aceasta este o utopie pina la urma.
Deci toate problemele societatii nu se gasesc in conducerea statului, dar in nivelul de autoorganizare sinergetica si de cooperare a agentilor ce formeaza sistemul social. Statul poate doar sa stimuleze si sa indice directia de evolutie a sinergiei, dar nu si sa creeze sinergia insasi, aceasta revine pe contul fiecarui cetatean. Sa nu se mai astepte minuni din partea ‘‘zeitatilor’’ politice, nici din partea UE, SUA sau Rusia sau mai stiu eu cine acolo... Mai bolnava naivitate decit aceasta credinta nu poate exista in aceasta sfera...