4 august 2011

Dramatismul unei vieti banale


Invoc acceasi atmosfera sumbra de plumb bacovenian, unde constiinta-mi este inghetata plimbinduse aiurea in ratacire ca o fantoma oarba, printr-o ceata densa in marginea unui lac putrezit cu papura ofelita si spiznurat in marginea unei paduri umede si carbonizate. Printre lichenile ce spinzura lacul de padure abea se mai observa batatura unei carari, ce iese din ceata si intra in ceata, ce vine din nicaieri si pleaca spre nicaieri. Aceasta defapt este templul constiintei mele inghetate, defapt simtul propriu al existentei... In acelasi timp eul interior este topit de agitatia violenta a flacarilor ale aceleasi constiinte inghetate. Paradox? Nu! Este dubla realitate a unitatii. Prin aceasta se creaza o tensiune dramatica dintre "eu" si "eu" sau in interiorul aceleasi constiinte. Numesc constiinta inghetata, constiinta imobila, legate de lanturile grele ruginite ale propriei impotentialitati spirituale de a actiuna spre eliberarea constiintei vii in flacari. Este constiinta moarta, constiinta adormita, constiinta lipsita de cognitie, prin urmare constiinta proasta. Numesc constiinta inflacarata, constiinta luciferica, constiinta ecstatica, demonul cunoasterii, este ochiul invizibil ce vede dincolo de aparente.
Oamenii fericiti sunt oamenii ale caror constiinte sunt in ansamblu inghetate, aici lipseste tensiunea dramatica interioara, iar imaginea sumbra si dramatica a lacurilor spinzurate si paduri carbonizate se risipeste instantaneu prin evaporare, in locul acesta se instaleaza realitatea paradisiaca, viata in roz in cele din urma... Genul acestei realitati este proprie maselor, dar acestora intervine un alt gen de patologie, defapt realitatea "vesela" este realitatea "maya" (iluzie), omul este dependent de aparente, aici prin explicatie intervine intreaga filosofie-religioasa orientala. Pierderea unei averi, moartea unui om, pierderea familiei, sau un razboi nuclear nici una din acestea nu reprezinta o drama sau o tragedie, aceste sunt simple melancolii si nostalgii, chiar daca omul le primeste ca pe tragedie, iar unei divinitati supreme e rece la moartea unei populatii, indiferent de numar... Asta pentru ca lumea aceasta este "maya", iar omul prin ignoranta si naivitatea sa, se leaga cu toti dintii si ghearele de aceasta realitate, si atunci cind in aceasta raelitate au loc careva transformari, moartea unui om spre exemplu, pentru el constitue o tragedie, pentru ca este fortat sa se desparta de ea... Intr-o constiinta superioara toate aceste se intimpla in mod necesar si firesc, nimic ce se poate petrece in aceasta realitate nu poate fi o tragedie, nici moarte, nici accident, nici despartire etc. Pentru ca intreaca aceasta realitate este iluzie, un vis de scurta durata, existenta materiala insasi nu exista, nici spatiu si nici timp...
Ma simt ca un turist pe acest pamint, ceea ce stiu ca vin de undeva si voi pleca in alt undeva, dar idee n-am de unde vin si unde voi merge, pentru ca in jurul meu este ceata acestei realitati... Constiinta mea inchetata imi blocheaza privirea ochiului invizibil de dincolo...
Aici se constituie tragedia la un alt nivel, constiinta ca viata este iluzie, ca materia nu exista, ca viata unui om este doar o secunda, dar daca vreti o zecime de secunda, prin urmare viata unui om este defapt in afara timpului, atemporala... Pentru ca viata unui om nu exista in fapt...
Din aceste motive imi este voma de aceasta realitate banala, imi este voma de societate care se atirna prin naivitate destul de serios fata de ea...
Simt un urlet interior, caci sunt prizonierul acestei realitati, al acestei constiinte inghetate, vreau sa evadez, sa rup toate lanturile si sa sparg toare zidurile... Dar sunt condamnat la viata. Religia ma ameninta cu moartea pentru pacatele mele. Dar cine a cerut sa fiu adus in viata, pentru a lupta apoi pentru mintuire? Binele meu suprem ar fi fost sa nu ma fi nascut? Nu, aceasta era imposibil, pentru ca fiecare am existat atemporal, in afara oricarui timp, si am intrat in timp, si am intrat in aceasta viata stupida, care ne este regizata de un anumit Regizor...


Drama interioara...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu