20 aprilie 2010

Citeva puncte de suspensie...



Citeva puncte de suspensie... aceasta este tot ce stiu despre viata in genere... Dar de ce zic viata? Ba nu, nu despre viata... Viata e un termen de referinta... Ea exista ca termen atita timp cit eu exist si o percep ca fiind viata... Pentru o piatra nu exista conceptul de viata, nu pentru ca ea nu este vie, dar pentru faptul ca n-o sesizeaza, deci n-o percepe. Deci viata este un termen vocal, un flatus vocis, ea nu are substantialitate, atunci nu pot vorbi nimic despre viata, nici sa adaug citeva puncte de suspensie la ea. Atunci la ce pot adauga aceste puncte? Fie mai simplu la existenta in genere, cu toate ca si acesta este un flatus vocis pentru noi. Pentru o piatra nu exista acest concept... Or defapt numim existenta doar ceea ce are constiinta de sine si tot ce se ciocneste de aceasta constiinta, este existenta. Piatra n-are constiinta, deci ea pentru sine insasi nu exista, o da perfect... Ajungem si la Descartes cu cogito al sau... Pentru o constiinta nu doar ca isi sesizeaza propria existenta, dar orce ce patrunde in aceasta constiinta, exista. O piatra... ea exista doar pentru faptul ca a fost transpusa printr-o imagine in constiinta. Defapt nu cumva intreaga existenta se reduce la o constiinta? Pe cind cind toate celelalte nu exista? Si totusi la ce pot sa adaug citeva puncte de suspensie? (...) La constiinta? O da, fie la constiinta!

Un comentariu:

  1. da poate ca noi prea ne lasam condusi de ratiune si nu de inteligenta emotionala, si nu traim viata asa cum s-ar cuveni, ci suntem mereu in cautarea a ceva..dar singuri nu stim ce, punind la intrebari ce nu au raspuns, aflindu-ne mereu la cumpana probabilitatii existentei unor supozitii ...

    RăspundețiȘtergere