Soarta filosofului - groapa

O fiinta umanoida care cerceteaza in stele sau incearca o posibila metafizica, dar nevazind cele de sub picioare, cazind in groapa, se numeste filosof. Astfel intelegem caracterul filosofului, dat de o servitoare din Tracia ironizindul pe Thales, cind acesta privind in sus cercetind stelele cazuse intr-un put.
O prima remarca evidenta. Acesta este numitorul comun al filosofilor. Cine nu cade in groapa, nu este filosof, posibil e un pinguin care pretinde a fi un filosof. Aceasta afirmatie este valabila in masura in care admitem ca filosoful este cel ce contempla Ideile sau cel care incearca o detasare de cele particulare, cautind generalul, iar generalul este Fiinta. A cerceta Fiinta inseamna a face metafizica. A face metafizica inseamna a te transpune intr-o lume abstracta. Abstractizarea, este neglijarea sau detasarea de cele particulare. Astfel ca filosoful, fie idealist sau materialist (caci ambii cerceteaza fiinta), ignora deja fie din obisnuinta, fie din necesitate, particularul. Particularul numim noi "da sein" adica, aici si acum, ceea ce este prezent, real si concret, deci lumea sensibila. Filosoful ignora lumea sensibila din motivul nulitatii lor. Insa a ignora lumea sensibila, este a nu vedea pe unde pasesti, a ignora groapa in care ai cazut. Insa pentru filosof este tocmai perfecta aceasta ipostaza de ignorant si orb in cele materiale, si-si gaseste si o justificare pozitiva. Dupa Platon lucrurile sensibile sunt un joc de iluzii, sunt doar niste amparente, temporale si imperfecte. Pe cind Ideile este lumea adevarata, lumea eterna in care traeste filosoful, lumea la care doar filosofii au acces. Este aidoma omului din mitul pesterii, care aflinduse intr-o pestera intunecoasa, care cu totii vad doar niste umbre proectate pe pereti, crezind ca aceasta este realitatea veridica, pina cind filosoful iese din pestera la lumina si contempla adevarata realitate luminoasa, adica lumea Ideilor, intorcindu-se inapoi in pestera, el este orbit de lumina puternica, astfel ca nu mai vede umbrele de pe pereti, el nu mai poate percepe realitatea aparenta si sensibila, iar cei lalti il batjocoresc si-l ironizeaza. Astfel este justificat perfect ignoranta filosofului privind lucrurile materiale. Are dreptul de a dispretui aceasta lume, caci cunoaste adevarata lume a Ideilor.
"A cadea in groapa" este defapt o alegorie, un aspect general asupra caracterul filosofilor. Este aspectul ironic asupra faptului ca filosoful pierde controlul asupra materiei, a vietii sensibile, a realitatii cotidiene. "Un astfel de om si-a uitat de cel apropiat si de vecin, ignorind nu numai ce face, dar aproape si daca este om sau alta jivina" Deseori de catre masa, sunt priviti ca fiind ridicoli si stingaci, neindemnatici in cele lumesti.
Intr-un dialog cu matematicianul Theodoros, Socrate face o comparatie intre omul obisnuit si filosof. "Acesta este caracterul fiecaruia din cei doi Theodoros: al celui crescut intr-adevar in libertate si in tihna, acela chiar pe care il numeste cautator al intelepciunii, caruia nu ar trebui sa i se ia in nume de rau ca pare naiv si nu e bun de nimic atunci cind ar da peste vreo treaba de servitor: ca nu ar sti, de pilda, sa pregateasca bagajele pentru calatorie sau sa dreaga o mincare gustoasa ori un discurs umflat. Cit despre celalalr ar putea, desigur, fi de ajutor la toate nevoile de felul acesta, cu pricepere si la iuteala, dar nu ar sti sa isi arunce vesmintul pe umarul drept ca un om liber, dupa cum nu ar sti nici sa prinda cuvintele potrivite pentru a inalta dupa dreptate un imn adevaratei vieti a zeilor si a oamenilor fericiti."
Este evident, pentru filosof existenta laica este devalorizata si sa prabuseste in neant. Ea pur si simplu nu exista. Atunci cind te focalizesi asupra transcendentului, asupra Fiintei sau a metafizicii, toata optica exterioara si straina acestora se descompun. A te atasa de un anumit obiect, inseamna in mod automat a te dezataja de un alt obiect, in cazul in care acestea sunt polarizate. Atasarea inseamna o anumita tendinta sentimentala fata de ceva. Iar sentimentul este ceea ce valorifica un anumit obiect, indiferent de apreciere negativa sau pozitiva. A te dezatasa de lumea laica, inseamna a fi indiferent fata de lucrurile sensibile, inseamna a nu poseda nici-un sentiment fata de ele si, atunci ele se devalorizeaza sub toate aspectele. In acest caz aceasta realitate inceteaza sa mai existe. Caci existenta este oarecum legata de notiunea de valoare. Aceasta este o alta justificare sub aspect psihologic, de ce filosoful cade in groapa.
El cade in materie, dar se inalta in spirit. Pentru el batjocora, hulirea sau ironia altora ii sunt le fel total absente si indiferente, pentru ca el stie ca intelege altceva. Iar opinia altora n-are valoare, el nu-si zideste fericirea culegind aplauze, laude sau aprecieri si nici nu se hraneste din capul altora, astfel cum o face restul, adaptinduse modelului social standartizat, fiind atent ce cindeste vecinul despre el.