Eu cred ca este totul evident in acest titlu. Nu merita sa ne oprim asupra acestui fapt, dar totusi cred ca este nevoie sa aruncam citeva cuvinte, pentru cizelarea unor minti.
In primul rind cred ca aceasta ar avea totusi o tangenta cu lumina filosofiei si lumina ortodoxiei, sau mai bine zis un raport intre aceste doua dimensiuni ontologice.
Evident, toti oamenii isi cauta becul, adica lumina, fie intr-o anumita masura mai mare sau mai mica, fie in mod practic sau teoretic, indiferent de nivelul cultural ce-l dispun, si nici ocupatia pe care o profeseaza, fie agricultor, fie savant. Din momentul in care el incearca sa-si rezolve o nevoie casnica, el cauta solutia, deci sa-si aprinda becul. Dar nu ma voi referi la cazuri particulare de iluminare.
Ma refer la nivel universal de concept, o luminare la nivel de idiologie sau la o doctrina destinata pentru mase. Aici se impune mereu 3 perspectiva, religia, filosofia si stiinta. De aspectul stiintei nu ne atingem, pentru ca stiinta nu poate elabora teorii asupra moralei si nici n-o poate supunei experientei, ea stie doar sa inventeze automobile si televizoare.
Insa in ceea ce priveste iluminarea umana, ca raspuns la intrebarile sale din copilaria existentei ei, reducinduse toate la simpla la intrebarea "ce-i cu viata lui?" , se ofera in acest rol filosofia si religia. Din momentul in care ne aflam in cultura civilizatiei ortodoxe, este evident ca nu mai raportam filosofia la religie, dar filosofia la ortodoxie.
Deci un rol pe care si-l atribuie filosofia, cica este acela de cautarea luminii si a luminarii constiinte umane. Insa cit ea este de pragmatica filosofia in raport cu teleologicul sau, adica in ce masura isi indeplineste functia utilitara in raport cu scopul propus? Este evindet ca raspunsul acestei intrebari, este unul diferit, in dependenta de mediul cultural in care este formulata. Pentru noi este mediul ortodox. (Nu ne oprim la momentul justificarii credinte ortodoxe. Primesc ortodoxia ca pe un adevar evident, existent de la sine. Demonstratiile le puteti cauta in literaturi de specialitate).
Filosofia prezinta doar citeva grade de iluminare, doar pentru cei ce o profeseaza, adica lumina acestuia este sesizata doar de catre cel ce emana sau produce aceasta filosofie. Dar lumina emanata de filosofie este una invizibila pe linga lumina emanata de ortodoxie. Aprindeti un bec sau o lumînare la lumina soarelui si vedeti daca ve-ti sesiza lumina acestora? Pe naiba, lumina acestora este practic invizibila, deci practic inexistent. Ea este evidenta doar pentru filametul becului sau fitilul lumînării. Ba mai mult, aceasta lumina este defapt o intunecare pentru cel ce o produce, pentru ca lumina sa, impedica vederea luminii solare, el isi vede doar propria lumina, putine raze ale soarelui, ajung sa se depuna pe filament. Aceasta este lumina filosofiei in comparatie cu lumina ortodoxiei. Defapt Dumnezeu este lumina, iar ortodoxia - lumina emanata de Dumnezeu, deci este lumina Luminei.
Lumina lumînării in luima Luminei, este defapt lumina filosofiei in raport cu lumina lui Dumnezeu.
Ratiunea umana este inapta practic sa patrunda dincolo de materia lui, nu se merita acu sa reproduc intreaga filosofie patristica sau scolastica, dar totusi sustin, precum sustinea si Pascal “Umileşte-te, raţiune neputincioasă; taci, natură imbecilă; invaţă că omul il depăşeşte infinit pe om şi ascultă de la stăpinul tău adevărata-ti condiţie, pe care n-o cunoşti. Ascultă de Dumnezeu.”
Or ne tavalim in propia mizerie cu credinta in ratiunea, pina la sfirsitul zilelor noastre, ori utilizam ratiunea sau filosofia doar ca instrumente de iluminare, dupa cum afirma Petrea Tutea “ Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu e calea ferata.”
E, asta e important modul utilizarii a ratiunii si a filosofiei. Ne poate urca, ne si poate cobori. Acelasi autor mentiona “Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pina devii nauc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor?
Nimic! N-au nici un adevar. La urma urmelor, are si filozofia acces la adevar, pentru ca situarea spirit.”
Insa totusi filosfia este ceva necesar si pentru calea mîntuirii, dupa cum afirma si Sfintul Justin Martirul si Filosoful “Filosofia este bunul cel mai mare şi cel mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalţe până la Dumnezeu şi să ne apropie de El; iar sfinţi cu adevărat sunt numai aceia care-şi deprind mintea cu filosofia”
Incit ceea ce priveste filosofia autonoma, ea ar fi pozitiva doar in cazul absentei crestinismului, de exemplu filosofia platonica sau artistotelica era o luminare pentru greci, este precum si luminarea lumînării in intuneric, adica in absetnta unei lumini mai puternici, si decit de a pribegi in intuneric e mai bine totusi de aprins lumînarea constiintei proprii. Dar atita timp cit exista astrul luminator, este sa reflectam in lumînarea sau in becul nostru lumina autentica vie, eterna si naturala.
Ar putea sa-ti placa si:
Punct
O intrebare stupida de Heidegger
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu